l) Educație interculturală formală
Educația interculturală formală include programele și abordările academice care sunt dezvoltate în cadrul și din educația școlară . După familie, școala este grupul secundar de socializare care influențează valorile tinerilor. Educația interculturală impune o serie de cerințe școlilor, implică un proces important de deschidere și reînnoire, schimbări în programele școlare și adaptarea la societățile în schimbare. Educația interculturală se așteaptă ca școlile să recunoască și să respecte diferențele culturale dintre indivizi. Ca și în societate, ambele segmente (majoritar și minoritar) trebuie să fie implicate. Pentru grupurile minoritare, școlile trebuie să fie un loc în care sunt acceptate și unde pot dobândi competențe care să le ajute să fie acceptate de societate. Grupurile majoritare trebuie să învețe să trăiască în mod pozitiv și creativ cu ceilalți.
Școala joacă un rol foarte important în această educație, deoarece are un rol în transmiterea și promovarea valorilor în societate, dar, în același timp, adesea întărește și transmite stereotipuri și prejudecăți negative. Pentru a realiza educația interculturală între zidurile școlii, sunt necesare o serie de schimbări structurale, de exemplu, profesorii ar putea fi instruiți în alte culturi, astfel încât să poată transmite mai ușor ideea de toleranță elevilor lor dacă ar avea ocazia să o practice în mod activ. O altă schimbare importantă ar fi aceea de a le permite copiilor să învețe despre alte perspective, astfel încât să le poată accepta mai ușor, de exemplu, manualele școlare, materialele didactice ar trebui să includă diferite abordări ale unui anumit subiect – cum descriu manualele din alte țări bătălia de la Waterloo? Ce țară sau teritoriu se află în mijlocul hărților utilizate în cadrul lecțiilor de geografie?
În mod evident, aceste schimbări ridică o serie de dificultăți pentru sistemul de învățământ, dar au și beneficii semnificative.
m) Educația culturală informală
Scopul educației informale (extrașcolare) este același cu cel al educației formale. Principala diferență între ele constă în persoanele care le folosesc și în metodele pe care le utilizează. Educația interculturală informală are câteva caracteristici importante:
- opțională
- cei care folosesc educația informală trebuie să facă eforturi mari pentru a menține interesul participanților
- contact mai direct și mai strâns cu participanții
- conținutul este adaptat la nevoile acestora
- mai multe posibilități de a combina obiectivele și sarcinile
- metodele utilizate contribuie la participarea activă
Procesul de educație interculturală este adesea comparat cu o călătorie care constă în mai multe etape :
- A se vedea pe sine din exterior
- Înțelegerea lumii în care trăim
- Învățarea despre alte realități
- Privirea pozitivă asupra diferenței
- Preferarea unei atitudini pozitive
Prin acest proces, individul devine mai conștient de propria cultură și de contextul intercultural, inclusiv de respectul pentru diferență. De asemenea, își va vedea propria cultură dintr-o perspectivă mai largă, ceea ce îi va permite să empatizeze cu cultura celorlalți. Înțelegerea unui concept necesită nu doar o abordare teoretică, ci și o înțelegere practică, de exemplu, dacă dorim să le vorbim tinerilor despre refugiați, nu este suficient să prezentăm câteva statistici despre situația acestora, ci este necesar să înțelegem și să empatizăm cu situația acestor persoane. Acest lucru va fi posibil doar dacă lucrăm pe baza cunoștințelor, sentimentelor și experiențelor lor. În același timp, nu trebuie să uităm că valorile dezvoltate în cadrul educației interculturale – solidaritate, respect, empatie – pot fi dobândite doar dacă încercăm să le dezvoltăm și abilitățile de comunicare, cooperare și spirit critic. Cele 3 principii directoare ale educației interculturale: gândește, simte și acționează.
În activitatea participativă, trebuie să ținem cont de unele aspecte: - trebuie să pornim întotdeauna de la ceea ce membrii grupului știu și sunt deja capabili să facă și să îi încurajăm să exploreze împreună noi idei și experiențe.
- să încurajăm tinerii să discute, astfel încât să învețe cât mai mult unii de la alții. 3. încurajați-i pe tineri să învețe unii de la alții și să dezvolte idei noi.
- ar trebui să ne concentrăm pe a le permite să își aplice experiența în situații simple și concrete.