2) Multiculturalism, interculturalitate
f) Multiculturalism vs multiculturalism
Este important să se facă distincția între fenomenul multiculturalismului și ideea de multiculturalism.
Multiculturalismul, ca fenomen socio-cultural, se referă la diversitatea minoritară și culturală în cadrul unei entități politice, imperiale sau naționale mai mari.
Ideea de multiculturalism este menită să promoveze o coexistență de succes într-o societate mare și complexă, bazată pe principiul egalității între grupurile etnice și culturale, care rezultă din întâlnirea unor popoare/popopoare de culturi diferite.
Lui Franz Boas i se atribuie definirea conceptului de relativism cultural, potrivit căruia culturile sunt modelate în funcție de nevoile societăților care le poartă, sunt unice și se potrivesc cel mai bine comunității în care se află. Fiecare cultură este valoroasă în propria societate, unică, incomparabilă și poate fi înțeleasă doar în propriul context socio-istoric. Rezultă că nu există culturi inferioare sau superioare, deci este imposibil să le comparăm sau să le ierarhizăm.
g) Definiții ale multiculturalismului
Potrivit lui Ildikó Mihály, „conceptul de multiculturalism….. se referă la coexistența și înțelegerea reciprocă între diferitele culturi care trăiesc în aceeași societate”.
Multiculturalismul mai este denumit și „politica diversității”, care nu este același lucru cu pluralismul sau cu protecția comunităților religioase sau etnice , deși se concentrează pe importanța identității și a comunității, nu consideră că acestea merită protejate.
Este definit de mulți ca fiind un concept politic „cameleonic”, deoarece înseamnă lucruri diferite pentru persoane diferite: pentru unii, înseamnă recunoașterea existenței altor culturi, pentru alții înseamnă sprijinul statului pentru alte culturi, iar pentru alții înseamnă opoziția față de asimilarea culturilor rasiale, religioase sau naționale într-o națiune. De fapt, ea are un punct sigur, o așteptare de sensibilitate față de ceilalți. Multiculturalismul are ca scop reeducarea și transformarea societății occidentale.
În anii ’80 și ’90, a fost numit și egalitatea culturilor, prin care cultura dominantă nu trebuie să le oprimă pe celelalte. Astăzi, negarea egalității culturilor este o acuzație de rasism, iar legislația și instituțiile publice trebuie să protejeze toate „comportamentele recunoscute cultural”.