– Scris de Kinga Csorba
c) Minorități
În aproape fiecare țară există minorități ale căror caracteristici, comportament, obiceiuri și mod de viață diferă de cele ale majorității. În nicio țară europeană nu se vorbește o singură limbă, deși, în general, doar o singură limbă este desemnată ca fiind oficială. Limba joacă un rol imens în cultura unui popor.
i) Minoritățile naționale
Termenul de „minoritate națională” se poate referi la persoanele care au fost forțate să își părăsească țara de origine, dar și la persoanele care s-au mutat într-o altă țară din cauza unei schimbări de granițe. În conformitate cu Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, adoptată de Consiliul Europei în 1994, țările care acceptă Convenția permit minorităților să-și păstreze identitatea, religia, limba, tradițiile și patrimoniul cultural.
ii) Migranți, imigranți, refugiați
Migrația, sau mai degrabă problema refugiaților, este un subiect constant pe agenda de astăzi, ceea ce nu este surprinzător, însă fenomenul în sine nu este unul recent. Schimbările politice mondiale și interne au forțat multe persoane să fugă. Cancelarul german Angela Merkel a subliniat în repetate rânduri necesitatea ca imigranții să accepte valorile culturii gazdă și modul de viață al populației locale. Ea a afirmat în repetate rânduri că imigranții vor fi integrați. Întrucât nu vorbim despre un dolar nou, care datează de zeci de ani, putem trage câteva lecții istorice. În primul rând, toate statisticile arată că integrarea economică, socială sau pe piața muncii a imigranților din a doua generație nu este suficient de eficientă. Șomajul, marginalizarea, sărăcia nu duc automat la terorism, dar pot declanșa resentimente față de majoritate. O a doua problemă importantă se referă la integrarea socială și culturală a tinerilor imigranți.
Potrivit lui Bernard Lewis, atunci când imigranții musulmani ajung în Europa, există diferențe mari între așteptările și experiențele lor. Ei se așteaptă la mai mult și primesc mai puțin. Mai mult pentru că li se oferă drepturi politice egale, oportunități de angajare, libertate de exprimare și de gândire etc. Mai puțin, pentru că în societățile occidentale nu primesc autonomia, autodeterminarea culturală de care beneficiază creștinii și evreii din imperiile musulmane.
În studiul său „Hanna Arendt despre refugiați și drepturile omului”, László Levente Balogh încearcă să exploreze provocările juridice și politice pe care organizațiile mondiale nu au reușit încă să le abordeze. Un alt motiv este confuzia dintre conceptele de drepturi ale omului și suveranitate, care poate duce la privarea oamenilor de drepturile lor. În general, problema refugiaților poate fi rezolvată în două moduri, repatrierea și naturalizarea, dar niciuna dintre acestea nu a rezolvat de fapt problema. Arendt vede soluția în formula „dreptul de a avea drepturi”, care, la prima vedere, pare tautologică, dar nu este. Dacă o analizăm mai atent, observăm că aceasta implică faptul că oamenii au întotdeauna dreptul de a aparține unei comunități.
Refugiatul și apatridia, potrivit lui Arendt, nu reprezintă o simplă privare de drepturi, deoarece refugiații nu își pierd doar drepturile, ci și agenția politică. Arendt găsește în practica politică a Statelor Unite ale Americii o soluție la problema refugiaților. Semnificația acesteia constă în faptul că nu se bazează pe o identitate substanțială sau pe un context istoric, ci pe practica libertății și a egalității politice.
d) Calități
După cum am văzut, identitatea are mai multe „cochilii”, dar adesea avem tendința de a ne concentra asupra unui singur element în interacțiunile noastre cu ceilalți, ceea ce duce adesea la judecăți pripite, opinii generalizate sau imagini false.
iii) Stereotipurile
Stereotipurile sunt construite, în principiu, pe baza unor convingeri și idei comune despre un grup de persoane. Acestea sunt caracteristici care rezumă trăsăturile comportamentale, obiceiurile etc. ale unui grup. Stereotipurile sunt concepute pentru a simplifica realitatea, pentru a ne face viața mai ușoară: „cineva este ca…”. Pld. Șefii sunt bătăuși, fetele sunt răsfățate, băieții sunt agresivi, doctorii scriu prost etc. Stereotipurile sunt de fapt generalizări, care sunt folosite pentru a cataloga persoanele care aparțin unui grup.