3) Formare interculturală, educație
De ce este important?
După cum am văzut mai sus, societatea noastră este caracterizată de diversitate și, odată cu această recunoaștere, trebuie să vină și recunoașterea faptului că toți oamenii au drepturi egale și merită respect și acceptare.
Potrivit lui Micheline Ray, educația trebuie să dezvolte o anumită viziune „stereoculturală” care să faciliteze circulația valorilor culturale între diferitele culturi. În opinia ei, acest lucru contribuie la recunoașterea și conștientizarea culturilor și facilitează descrierea stimulilor nefamiliari din punct de vedere cultural și acceptarea diferențelor culturale. Pentru a ne crea o lume mai ușor de trăit, trebuie să trecem de la „mono” culturalism la „inter” culturalism. Acceptarea diferenței, interdependența, acordarea celuilalt a acelorași drepturi ca și pe ale tale, reprezintă o schimbare copernicană atât în gândire, cât și în guvernare.
Țările de Jos și Suedia urmează modelul canadian, în care statul oferă sprijin minorităților pentru a-și păstra cultura și religia. Guvernul menține un minister separat pentru a supraveghea respectarea legislației. În prezent, în Olanda există un milion de musulmani, iar măsurile luate pentru a-i ajuta se concentrează în principal pe îmbunătățirea situației lor economice și sociale. De asemenea, statul pune un mare accent pe educația multiculturală. Grupurile minoritare pot, de asemenea, să studieze în limba lor maternă în afara limbii olandeze în municipalitățile cu o populație minoritară mare.
Începând cu anii 1960, unele țări au introdus un învățământ special pentru copiii minorităților care trăiesc acolo și pentru copiii imigranților care sosesc în mod constant:
- pentru a se asigura că copiii imigranților se pot întoarce mai târziu în țara lor de origine.
- să faciliteze integrarea lor în sistemul educațional al țării gazdă
- asimilarea copiilor minoritari în societatea majoritară, cunoscută și sub numele de asimilare, cu scopul de a-i priva de identitatea lor culturală
- ajutarea copiilor minoritari să se integreze în societatea majoritară, păstrându-și în același timp propria identitate culturală, cunoscută sub numele de integrare.
În acest context, au fost folosite multe metode educaționale, dar majoritatea dintre ele s-au bazat pe presupunerea că cultura majoritară este superioară și nu este influențată de contactul cu alte culturi.
Educația interculturală, pe de altă parte, permite recunoașterea interrelațiilor și eliminarea barierelor. Ea este strâns legată de alte abordări educaționale, cum ar fi educația pentru drepturile omului, educația antirasistă și educația pentru dezvoltare internațională.
Educația interculturală este, de asemenea, strâns legată de educația globală și explorează modul în care se stabilesc relațiile cu alte culturi, societăți și grupuri sociale. Toate societățile din lume sunt caracterizate de diversitate culturală, iar conflictele apar în țările care nu sunt implicate în imigrație, unde diferitele moduri de viață ale popoarelor care trăiesc împreună cauzează probleme. Din acest motiv, interculturalismul pare a fi o bună practică pentru depășirea rasismului, a discriminării rasiale și a excluderii.
Educația antirasistă se bazează pe premisa că toate ființele umane au dreptul la dreptate și echitate, însă rasismul și discriminarea rasială sunt din ce în ce mai prezente în societatea modernă, iar școlile nu fac excepție. Cu cât mai mult permitem ca această atitudine să devină generalizată, cu atât mai puține șanse de integrare socială au acești elevi. Scopul educației împotriva rasismului este de a-i pregăti pe elevi pentru a combate comportamentul rasist, de a-i face conștienți de efectele sale nocive asupra societății și de a crea o lume a coexistenței pașnice și a respectului reciproc pentru drepturile omului.
Educația interculturală este, de asemenea, strâns legată de cea de-a treia generație de drepturi ale omului, care include dreptul la dezvoltare durabilă, la un mediu sănătos și la pace.
Scopul principal al educației și formării pentru dezvoltare durabilă este de a pune în centrul atenției protecția resurselor naturale ale lumii. Acest lucru implică protecția drepturilor omului, deoarece supraviețuirea vieții umane depinde în mare măsură de sănătatea și durabilitatea mediului nostru.
O altă dilemă legată de drepturile omului este dreptul la pace. Chestiunea centrală a educației și formării pentru pace este modul de utilizare a resurselor naturale într-un mod mai echilibrat și mai rațional, care este o cauză frecventă de conflict. Pacea nu este pur și simplu o stare fără război, pacea este o poziție pentru drepturi, un sfârșit al exploatării, un sfârșit al nedreptății. Înțelegerea reciprocă a culturilor este esențială în viața noastră.
- biztosítani, hogy a bevándorlók gyemekei később visszatérhessenek szülőhazájukba
- elősegíteni számukra a könnyebb beilleszkedést a befogadó ország oktatási rendszerébe
- a kisebbség gyermekeinek beolvasztása a többségi társadalomba, más néven asszimilálás, melynek célja a kulturális identitásuktól való megfosztás
- a kisebbség gyermekeinek támogatása, hogy beilleszkedhessenek a többségi társadalomba, úgy hogy közben megőrzik saját kulturális identitásukat, amit integrációként ismerünk.
Ennek kapcsán számos nevelési módszert került alkalmazásra, de a nagyrészük azon alapult, hogy a többségi kultúra felsőbbrendű és nem befolyásolja más kultúrákkal való érintkezés.
Az interkulturális képzés viszont lehetővé teszi a kölcsönös kapcsolatok felismerését és a korlátok lebontását. Szoros kapcsolatban áll más nevelési felfogásokkal, pld. az emberi jogok tanításával, az anti-rasszista neveléssel és a nemzetközi fejlesztési képzéssel .
Az interkulturális nevelés szorosan kapcsolódik a globális neveléshez is és azt vizsgálja, hogy milyen kapcsolatok jönnek létre más kultúrákkal, társadalmakkal, társadalmi csoportokkal . A világ minden társadalmára a kulturális sokszínűség jellemző, olyan országban is felmerülnek konfliktusok, amelyek nem érintettek a bevándorlás kérdésében, ott viszont az együtt élő népek eltérő életvitele okoz problémákat. Éppen ezért, az interkulturális jó gyakorlatnak tűnik a fajgyűlölet, a faji megkülönböztetés és a kirekesztés legyőzésében.
Az antirasszista nevelés kiindulópontja az a tétel, mely szerint minden embert megillet az igazsághoz, méltányossághoz való jog, mégis a mai modern társadalomban egyre inkább jelen van a fajgyűlölet és a faji megkülönböztetés, ez alól nem kivétel az iskola sem. Minnél inkább engedjük ezt a szemléletet elharapózni, annál inkább csökkenek ezeknek a tanulóknak az esélyeik a társadalmi beilleszkedésre. A fajgyűlölet elleni nevelés célja, hogy felkészítse a tanulókat a rasszista magatartással szembeni fellépésre, valamint, hogy tudatosítsa mennyire káros hatásai vannak ennek a társadalomra nézve, illetve, hogy olyan világot teremtsen, amelyet a békés együttélés, az emberi jogok kölcsönös tisztelete jellemez.
Az interkulturális nevelés szorosan összefügg az emberi jogok harmadik generációjával is, amely többek között a fenntartjató fejlődéshez-, az egészséges környezethez- és a békéhez- való jog.
A fenntartható fejlődésért végzett oktatás és nevelés fő célja reflektorfénybe állítani a világ természetes erőforrásainak védelmét. Ez maga után vonja az emberi jogok védelmének kérdését is, ugyanis az emberi élet fennmaradása nagy mértékben függ a környezetünk egészségétől és fenntarthatóságától.
Egy másik emberi jogi dilemma a békéhez való jog. A békére való képzés és nevelés központi kérdése, hogy hogyan lehetne kiegyensúlyozottabb és ésszerűbb módon felhasználni a természeti kincseket, amely gyakori okozója a konfliktusoknak. A béke nem csak egyszerűen háborúmentes állapot, a béke a jogokért való kiállás, a kizsákmányolás, az igazságtalanság megszűntetése. Elengedhetetlen az életünkben az egymás tiszetelete, a kultúrák kölcsönös megértése.